Inmormantare ortodoxa – ceremonie si ritualuri

  • Home
  • UTIL
  • Inmormantare ortodoxa – ceremonie si ritualuri

Fiecare comunitate religioasa are propriile sale ritualuri in timpul unor servicii funerare. Crestinii ortodoxi, organizati in diferite biserici in functie de originea lor (romana, rusa, sarba) au un ritual bine stabilit. Este important ca agentia de servicii funerare la care apelezi sa tina cont de aceste ritualuri in timpul inmormantarii.

 

Inmormantare ortodoxa si conceptia asupra mortii.

 Persoanele afectate de decesul unui apropiat sunt invitate sa conceapa moartea drept o odihna, un somn profund. In Apocalipsa lui Ioan, paradisul este prezentat drept o gradina a spiritului invaluita de prezenta lui Dumnezeu. Moartea poate urma doua cai:

 

  • agonia, cand spiritul nu reuseste sa paraseasca corpul;
  • somnul, atunci cand cel aflat pe patul de moarte este pregatit sa adoarma pe vecie;

 

Inainte de a putea fi primit in Paradis, sufletul trebuie sa calatoreasca dupa moarte pentru a scapa de orice impuritate. Aceasta ascensiune spre Dumnezeu continua timp de 40 de zile. Mai multe omagii sunt aduse in tot acest timp defunctului. Cea de-a treia zi, cea a inmormantarii, a noua zi si parastasul. In cartile de slujba poarta numele de Panihida insa in popor poarta de obicei numele de parastas.

 

De obicei, punerea in sicriu a corpului defunctului de angajatii pompelor funebre se face in prezenta unui preot. Acesta stropeste cu apa sfintita corpul neinsufletit si ii cere lui Dumnezeu sa ii ierte pacatele celui plecat din lumea celor vii. Binecuvanteaza defunctul cu crucea sa. Chiar daca priveghiul nu reprezinta o obligatie, este practicat in general de crestinii ortodocsi.

 

Inmormantarea trebuie sa aiba loc la trei zile de la decesul unei persoane. Acesta este timpul necesar pentru ca sufletul sa se separe de corp. In aceste trei zile cosciugul trebuie sa ramana deschis. Pe o masa se va pune orez sau grau precum si struguri si putina miere. Intre mainile defunctului este asezata o icoana.

 

La Biserica, sicriul trebuie plasat astfel incat defunctul sa aiba fata intoarsa spre Christos. Pe de alta parte, dupa deces, bratele unei persoane trebuie asezate incrucisate pe piept. Trei lumanari sunt plasate la picioarele acestuia precum si pe fiecare parte a sicriului. Cei prezenti la priveghi aprind si ei o lumanare ceea ce semnifica ca defunctul este transferat in lumina celesta. Cat despre siciriu, acesta este decorat cu o cruce simpla, fara nicio reprezentare a lui Christos. In timpul ceremoniei se succed cantece si rugaciuni care vorbesc, pe rand, despre slabiciunea fiintei umane si promisiunea unei invieri. Florile si lumanarile au o mare importanta in timpul unei inmormantari, fac referire la iluminare si la intarea sufletului in lumea spirituala.

 

Dupa ceremonie sicriul se poate inchide, chiar daca in unele tari acesta poate ramane deschis pana in momentul inhumarii, pentru ca apropiatii sa poata depune flori atunci cand sunt la cimitir. Preotul insoteste alaiul la cimitir pentru un ultim moment de reculegere si de rugaciuni. Defunctul este inhumat cu fata spre Orient, acolo unde Hristos trebuie sa reapara. Familia arunca un pumn de pamant pe sciriu. Mormantul este ornat cu o cruce si cu o icoana in general.

Spread the love
Tags: